7 motive pentru care nu mi-a plăcut Bali
Bali. Insula zeilor. Ultimul paradis de pe pământ. Locul unde Julia Roberts și-a întâlnit marea dragoste în Eat, Pray, Love. Cea mai vizitată insulă a Indoneziei. Cea mai frumoasă destinație a Asiei.... mie NU mi-a plăcut. Dar asta nu înseamnă că nu merită descoperită.
Noi am vizitat Bali în Februare 2020, fix înaintea pandemiei și sper din tot sufletul ca după Corona, turismul din Bali să fi devenit ceva mai liniștit. Insula este superbă din punct de vedere geografic și cultural dar....
.... așteptările noastre de plaje exotice, lanuri de orez liniștite, temple de o spiritualitate profundă, toate izvorite din filme și poze editate de pe Instagram s-au izbit de un reality check dur la fața locului. Cel puțin mie mi-ar fi plăcut să am o imagine ceva mai realistă despre această insulă, poate că dezamăgirea ar fi fost mai mică.
Așa cum spun și localnicii, Eat Pray Love a fost o binecuvântare pentru economia insulei dar un blestem pentru sufletul ei.
În urma acestui articol nu vreau să rămâneți cu impresia că este o insulă oribilă care nu merită vizitată. Cu siguranță veți găsi și locuri pe placul vostru. Trebuie însă să știți că Bali nu este ca insulele Maldive sau Seychelles unde nu e circulație, nu e stres, nu e trafic. Doar palmieri și oceanul infinit. Este un loc superb, dar care are totuși și destule neajunsuri despre care nu se vorbește îndestul. Personal, dacă aș putea să dau timpul înapoi... mai degrabă aș cheltui banii pe care i-am dat ca să ajungem în Bali și să avem cât de cât o vacanță plăcută acolo, pe un sejur pe o insulă tropicală mult mai liniștită. Una din care să te întorci cu adevărat cu bateriile încărcate.
Am discutat cu mulți alți prieteni (din țară și din străinătate) care au vizitat și ei Bali iar cei mai mulți ne-au împărtășit impresiile. Avem și prieteni care sunt îndrăgostiți de Bali și vor să se întoarcă. Dar nici în cazul lor nu a fost dragoste la prima vedere. Ci fac mai degrabă parte din acel grup norocos de oameni care își permit să își ia o vacanță de 2 luni ca să exploreze insula. Având mai mult timp la dispoziție, au reușit să descopere și acele locuri mai ferite de turismul în masă. Noi din păcate nu am avut parte de același noroc.
Așa că vă las aici cele 7 motive pentru care am fost dezamăgită ca turist în Bali:
TRAFICUL INFERNAL
Ca să ajungi în Bali, trebuie mai întâi să ajungi la aeroport. Acum, dacă ești din București, asta poate însemna deja 2 ore în trafic. Dacă ești din provincie... cu siguranță și mai mult. Și poate și o noapte cu cazare în București. Sau pe canapeaua prietenilor bucureșteni. Și de aici începem deja să numărăm orele pierdute cu logistica ca să ajungem în Bali. 2 ore până la aeroport, 2 ore în aeroport (că la așa zbor lung cu multe bagaje ar fi totuși inteligent să predai bagajele la cală), 3 ore pe cursa București-Amsterdam, câteva ore bune escală la Schiphol, 12.5 ore pentru cursa Amsterdam-Taipei. Iarăși
câteva ore de escală după care încă 5 ore Taipei-Denpasar, destinația finală în Bali. Dacă încă nu v-ați uitat pe hartă, Bali este totuși destul de aproape de Australia. Într-un final ajungi pe insula paradisiacă de care ți-a povestit toată lumea... ca să dai peste și mai mult trafic. Din păcate, Bali a ajuns să fie o insulă supra-aglomerată unde nu s-a investit prea mult (adică mai deloc) în dezvoltarea infrastructurii (sound familiar anyone?). Deja zona de așteptare de la aeroport este supra-aglomerată. Agenți, ghizi, șoferi - toți așteaptă să își ducă turiștii la destinație. A fost prima oară în viața noastră când nu am găsit persoana care trebuie să ne întâmpine și am sunat la agenție. Ca să aflăm că șoferul era acolo, dar nu putea să ajungă la primele rânduri de așteptat clienții...
Insula este circulată în mod special de scootere. Zgomotul, agitația, stilul de a conduce sunt absolut infernale. Da, evident că situația este similară în multe locuri din Asia, dar de la Bali ai totuși niște așteptări mai zen. Veți fi nevoiți să le lăsați acasă. Autobuze nu prea am văzut. După cum vă ziceam, chiar nu s-a investit în infrastructură. Nici în cea publică.
Puteți închiria un scooter, dar fiți atenți de unde pentru că nu toate agențiile fac și revizia automobilelor. Citiți foarte bine în avans contractul și nu semnați nimic dacă nu este în engleză! Asta pe lângă faptul că nu aș recomanda nici unui dușman să se aventureze pe un scooter în Asia. Dar fiecare face cum vrea....
Mai puteți opta pentru închirierea unei mașini. Dar în acest caz vă veți confrunta cu coșmarul locurilor de parcare. Pentru că nu prea sunt. Unde sunt, sunt scumpe. Poate nu pentru buzunarul nostru, dar veți observa rapid că prețurile pe care le plătesc turiștii sunt cu mult mai ridicate decât cele pe care le plătesc localnicii (și aici ne lovim de primele țepe pentru turiști). Și chiar atunci când găsiți un loc de parcare pe un teren viran, se va găsi un localnic care vă va cere bani pentru acel loc (chiar dacă nu îi aparține). Foarte similar cu situația locurilor de parcare din Centrul Vechi din București. Vezi și singur că într-adevăr în fața ta se află un loc de parcare liber. Dar tot lași 5 lei puștiului care gesticulează puternic mai la stânga, mai la dreapta în fața ta. De frică să nu te trezești cu mașina zgâriată sau cauciucurile sparte. Asta pe lângă faptul că nu veți depăși niciodata viteza de 40km/oră. Deci veți pierde mai mult de jumătate din zi pentru a ajunge la un templu aflat la 30 km de hotel. Și vă veți întoarce epuizat și stresat. Din cauza traficului infernal mai sus menționat. Plin de scootere care nu respectă nici o lege de circulație, drumuri strâmte și proaste...
Așa că vă mai rămâne la dispoziție taxiul. Va trebui să descărcați aplicațiile locale ca să chemați unul. Și tot veți ajunge în situația de a plăti mult prea mult pentru cursă (taxă de drum, tarif de noapte - se găsește ceva). Sau recurgeți la un șofer privat. Este mult mai comod și fără îndoială opțiunea cea mai sigură. Este și scump. Și nu prea ai nici o libertate de a descoperi insula pe cont propriu, pentru că șoferul vă va conduce în locurile unde are agenția lui partenariate. Ești descurajat să cumperi fructe de la vânzătorul X, mai bine le cumperi de la vânzătorul Y. Și nu, nu veți primi întotdeauna cele mai bune recomandări.
Concluzia: Pleci din București pe o insulă exotică ca să scapi de stres și de trafic. Și dai fix peste și mai mult trafic și stres pentru că se adaugă la ecuație stresul de a conduce pe pe partea dreaptă pe drumuri necunoscute, într-o țară unde nu prea se aplică legile și a cărui limbă nu o vorbești.
ȚEPELE pentru turiști
Vor fi multe. Pe majoritatea le veți trece cu vedere pentru că deh, nu ați traversat jumătate de glob ca să vă certați pe o insulă exotică. Doar ați venit să vă simțiți bine și să scăpați de stres. Dar asta nu înseamnă că nu le veți observa și nu vă vor lăsa totuși un gust amar.
Turisiti sunt considerați naivi (ca sa nu folosesc alt cuvânt) și ușor de păcălit. Mentalitatea localnicilor este simplă: dacă tot globul se omoară pentru o vacanta in Bali, înseamnă că ei nu au cum să facă ceva greșit. Deci ei au întotdeauna dreptate. Și dacă nu îți place poți să pleci.
Recomandări: nu schimbați banii la exchange-uri dubioase. Numărați întotdeauna banii la fața locului. Încercați să plătiți doar în moneda locală. Consumați doar apă îmbuteliată. Nu vă lăsați băuturile la cafenea sau pe plajă nesupravegheate (vorbesc de spații publice, nu de hoteluri de 5*). Nu este doar un zvon că maimuțele din Bali sunt agresive, chiar sunt antrenate să fure telefoane mobile, bijuterii și ochelari de soare scumpi. Stabiliți prețul unei curse cu taxiul dinainte (după posibilități).
Ce m-a deranjat cel mai mult au fost vizitele ghidate în satele cu meșterii locali. Am rezervat o excursie de o zi, să vedem templele, faimoasele piese de teatru balinese, meșterii autohtoni. Inițial am fi dorit să descoperim insula pe cont propriu, dar din motivele mai sus menționate... am ales varianta mai sigură a unui șofer privat. Am încercat mai multe agenții, dar evident că toate au același preț. În cazul nostru 70-90$ de persoană pe zi! Nu voi nega că este destul de confortabil să ai șofer privat și o mașină cu aer condiționat la dispoziție. Dar în același timp este neobrăzat de scump și mai pierzi și complet libertatea de a descoperi ceva pe cont propriu. Noi de exemplu a trebuit să cerem în mod repetat să fim conduși într-o locație ca să vedem și noi faimoasele câmpuri de orez din Bali. Am fost conduși la o cafenea deasupra unei văi cu culturi de orez unde am trebuit evident să plătim parcarea și să consumăm ceai și să cumpărăm și produse la final ca să pot povesti prietenilor de acasă că m-am bucurat de aceea priveliște tipic balineză.
Dar revenind la satele cu meșterii locali: țesătoarele, bijutieri, sculptori. Ceea ce ți se oferă de fapt este un spectacol. La intrarea în atelier sunt așezați câțiva bătrâni care încă mai știu să folosească un război de exemplu. Dar îndată ce intri în atelier, descoperi că de fapt este un mare depozit cu tot felul de produse la vânzare. Aici evident că nu ai voie să faci poze. Iar obiectele de artizanat, locale, speciale, unice, cele la care lucrează meșterii din fața magazinului sunt de negăsit. Insula este de fapt invadata de importuri din China sau India. Iar micii afaceriști preferă să comercializeze marfa de import pentru că așa își pot asigura un profit mai mare. O situație pe care din păcate o întâlnim și la noi în țară, la intrarea în Horezu de exemplu. Numai că la noi nu te înjură nimeni dacă doar te uiți și nu cumperi nimic. Cel puțin nu în față.
În depozitul ¨maeștrilor bijutieri¨ am recunoscut de exemplu aceleași bijuterii de argint importate din India pe care le găsești și la noi la magazinele gen SIR Lujerului sau IDM Basarab. Iar spre surprinderea mea, sunt chiar mai ieftine la noi decât în Bali.
PLAJE
Ca să fiu sinceră, Bali nu este chiar insula cu cele mai frumoase plaje. Cu siguranță doar faptul că în Bali cresc palmieri, dă o notă tropicală. Dar Bali este înconjurată și de curenții oceanului Indian și Pacific. Și nu de multe ori asta duce la tot felul de gunoaie eșuate pe plajă. Și multe alge. Noi ne-am bucurat de plaja privată din cadrul complexului nostru hotelier. Dar nu aș număra-o printre my top 5 beaches. Nu vreau să afirm că nu este frumos să stai la plajă sau că mi-a discplăcut complet priveliștea, numai că nu merită să zbori tocmai până în Bali pentru plajă. Adevărul este că există locuri mult mai pitorești în Indonezia, ca de exemplu Gili Trawangan, Gili Air, Gili Meno sau Lombok. Dar nu uitați că Indonezia este o țară predominant musulmană, deci dacă vreți să faceți plajă în bikini, poate ar fi mai indicat să rămâneți la hotel și să nu vă aventurați pe cont propriu. Ceea ce mă aduce la următorul punct.
VÂNZĂTORII AMBULANȚI
Nici în cadrul unui complex de 5* cu plajă privată nu poți să stai liniștit la șezlong pentru că la fiecare 5 minute vine cineva să îți vândă ceva. Sistemul funcționează pe vânzători ambulanți autorizați de hotel care în fiecare zi, efectiv la fiecare 5-10 minute vin să te întrebe dacă nu vrei un sarong sau un masaj. Adevărul este că acesti oameni efectiv nu au altă sursă de venit. Pe deasupra mai plătesc și comision hotelului pentru faptul că au voie își vândă marfa pe proprietatea hotelului, deci au acces la clienți mai bogați. Și dacă nu insistă, nu au ce pune pe masă seara (pentru că în Bali nu există sistem de pensii sau asigurări, eu nu sunt angajați cu carte de muncă). Sunt un pic echivalentul băbuței care vinde usturoi în piețele românești. Știi că nu e al ei, știi că mai e și importat, dar tot cumperi ca să mănânce și ea o pâine. Difernța în Bali vine însă de la faptul că dacă cedezi o dată și cumperi, va veni și a doua zi la tine și va insista din nou. Și nu numai, le va povesti și celorlați vânzători că tu ești genul de turist la care se merită să insiste.
Dar vânzătorii din cadrul hotelelor încă sunt drăguți. În spațiile publice sau în jurul templelor ești efectiv asaltat de o mulțime de oameni care vor să îți vândă ceva. Și dacă dai un ban în speranța că vei scăpa în sfârșit de ei... well, guess again. Gestul tău îi va încuraje pe restul care nu au primit nimic să insiste și mai mult.
Este frustrantă și situația când te uiți din depărtare la niște tarabe cu suveniruri. Pentru că vânzătorii îți sar imediat în spate. Iar dacă cumva nu cumperi nimic, pot deveni chiar agresivi pentru că ei consideră că și-au pierdut timpul cu tine. Recomandarea mea este să vă uitați foarte discret atunci la produse, în mod special dacă încă nu sunteți siguri că veți și cumpăra ceva.
TURISMUL ÎN MASĂ
Dacă europenii și americanii au descoperit Bali grație deja faimosului film EAT, PRAY, LOVE - well the Australians were there first :D După cum vă ziceam, Bali este foarte aproape de Australia fiind și cea mai ieftină destinație din Asia pentru ei. Ceea ce evident că a dus la un turism similar ca pe Mallorca, Ibiza sau anumite insule din Grecia: plin de oameni gălăgioși, mizerie și gunoi pe plaje, băut excesiv (și consecințele lui) acompaniat de un anumit sentiment că totul le este permis în vacanța dintr-o țară subdezvoltată. Dacă nu sunteți interesați de petreceri ieftine, nu pot decât să vă recomand să evitați Kuta și să vă gândiți foarte bine dacă chiar vreți să cumpărați droguri sau serviciile unei prostituate (iar în această zonă efectiv veți fi asaltați la tot pasul de astfel de persoane) deoarece în Indonezia, consumul de droguri se pedepsește foarte aspru.
Mi-ar fi plăcut să descopăr această insulă acum 10 ani (cel puțin!) când Ubud nu era plin de cafenele hipster, de instagrameri în căutarea cadrului perfect, de turiști nerespectoși față de valorile culturale ale insulei.
În ziua de azi însă, insula a ajuns sufocată de turiști. Cu o populație de 4.2 milioane, ei trebuie să facă față anual unui val de turiști de 6.3 milioane (date 2019). Localnicii au început să interzică turiștilor intrarea pe câmpurile lor de orez sau la celebrele ritualuri religioase pentu care este faimos Bali. A devenit din ce în ce mai greu de găsit un loc la un spectacol tradițional, trebuie să stai la coadă în trafic, la intrarea în templu, să îți faci rezervare din timp la restaurantele cu adevărat bune. Pur și simplu trebuie să te lupți pentru toate micile plăceri ale vieții. Ș-așa facem asta zi de zi, în vacanță pur și simplu prefer să ma bucur mai mult și să mă lupt mai puțin.
MÂNCAREA
Indonesia este clar patria unor feluri de mâncare absolut delicioase! Nasi Goreng (orez prăjit), Satay (frigărui de carne făcute pe cărbuni), Dadar Gulung (faimoasele clătite verzi de Bali, cele din poză), mai și au un peanut butter de te lingi pe degete, faimoasele Bali pancakes și lista poate continua. Însă situația pe care am descoperit-o în cazul artizanatelor made in India sau China.... din păcate se aplică și la mâncare. În cadrul complexelor hoteliere de 5* nu prea ai parte de feluri de mâncare locale. Și dacă se găsesc în ofertă. sunt puternic adaptate gusturilor vestice. Pe lângă faptul că în general marile hoteluri lucrează cu furnizori de alimente care de cele mai multe ori nu lucrează cu producătorii autohtoni deoarece micii producători de pe insulă nu pot să ofere o calitate constantă în cantități industriale pe tot parcursul anului.
Situația nu este mult mai bună nici în cazul micilor comercianți de la marginea drumului deoarece și ei caută un profit rapid și recurg la alimentele de import din China care sunt mult mai ieftine decât cele produse pe insulă. Deci dacă credeți că mâncați ceva local și sănătos... Well, think again. Adevărul este că insula nu are capacitate să producă destulă hrană pentru toate milioanele de turiști care vizitează Bali anual așa că recurg la importurile chinzești. Pe care le găsiți și la supermarket sau în piața din cartierul vostru. Nu trebuie să mergeți în Bali pentru asta ;)
LIPSA DE RESPONSABILITATE
Nu pot decât să vă încurajez să fiți foarte atenți la tot ceea ce faceți. Pentru că în caz de accident, turistul va fi cel responsabil. Mare atenție la închirierea bărcilor pentru a traversa pe insule vecine. Curenții oceanici sunt foarte puternici în aceea zonă, bărcile lor nu au întotdeauna motoare suficient de puternice ca să le facă față și foarte mulți skiperi nu au terminat cu adevărat vreo școală de navigație, fac ceea ce fac din văzute. Iar în caz de accident, se salvează în primul rând pe ei iar turiștii sunt pe cont propriu. De asemenea numărul accidentelor în trafic a crescut vertiginos în ultimii ani. Informați-vă bine înainte și faceți rezervări prin hotel, nu de la colțul străzii. Noi am citit ghidul My Lonely Planet în avans și ne-a deschis mult ochii, efectiv ne-a ferit de multe probleme.
În concluzie, dacă vreți liniște și pace... atunci căutați mai degrabă oferte pentru Maldive sau Seychelles. La final vă las și câteva poze frumoase mărturie că it was not all bad. Și o ultimă recomandare: evitați lunile august-septembrie și decembrie cu Crăciunul și NYE. Este și mai aglomerat și mai plin de turiști decât în timpul anului.
