Clătite

Fac parte din aceea minoritate a populație căreia nu ii plac clătitele. Nu în sensul că nu aș mânca dacă mi le-ar servi cineva de-a gata, fără nici un pic de efort din partea mea. Vorba lui @mihai.gateste , doar nu sunt o sălbatică. Numai că nu este exact genul meu de desert, nu e dulcele acela care mă face să mă topesc și nu aș comanda niciodată nici la restaurant. În general nu îmi plac aluaturile prăjite. Că e vorba de clătite, pancakes, waffles, oladi, kaiserschmarrn austriece, churros spaniole, gogoși sau what else is out there. Mama se topește după toate aceste lucruri. În mod special după gogoși (“să simți că ai mâncat ceva”).


Cu gusturile mele ciudate sunt însă în minoritate în familia noastră. Așa că mai jos vă las rețeta mamei de clătite. Veți observa faptul că am estimat cantitatea ingredientelor. De ce? Pentru că textura clătitelor depinde de calitatea oului, a făinii și a laptelui. Mama de fapt face aceasta rețetă din ochi. Din aceste cantități aproximative ne-au ieșit 12 clătite. Noi nu adăugăm amidon sau bicarbonat la clătite, ele devin destul de pufoase grație bulelor din apa minerală. Au și amidonul sau bicarbonatul avantajele lor, atunci însă când pot fi evitate și înlocuite cu ceva natural... prefer varianta mai naturală. Dacă amidonul ajută ca un aliment să devină mai pufos (deci să crească în volum...), fiți convinsi că acest proces chimic se continuă și în stomacul vostru. De multe ori sensația de balonare vine de la excesul de amidon din alimentele din ziua de ani (de la clătite, creme, mici, zahăr pudră, aluat înghețat, carnea de burger etc etc etc). Așa că eu în mare încerc să mai reduc folosirea amidonului atunci când există și alte variante.


Acum, întrebarea întrebătoare este... le împachetam ca francezii sau le rulăm? In Europa de Est se rulează. In Europa de Vest se împachetează. Că doar trebuie să se certe si națiunile pe ceva....

INGREDIENTE

- aprox 200g de făină

- aprox 150ml de apă minerală

- aprox 300ml de lapte rece

- vârf de sare + ulei pt prăjit







PREPARARE


1) Toate ingredientele să fie la temperatura camerei. Le scoateți cu cel puțin jumătate de oră din frigider înainte să vă apucați de treabă.


2) Batem oul cu un tel, adăugam un pic de lapte, un pic de făină, un pic de lapte, un pic de făină. Până când avem textura dorită iar mai pe la sfârșit integrăm și apa minerală puțin câte puțin. Bulele vor ajuta clătitele să fie pufoase. And we don’t want to loose the bubbles, right?


3) Încingem tava, ungem cu puțin ulei (cu o cârpă mică sau niște hârtie de bucăterie). Cum majoritatea tigăilor sunt anti-aderente în ziua de azi, chiar puteți să vă zgârciți la ulei în acest caz ;)


4) Turnăm aluatul (cam jumătate de polonic de ciorbă) și întoarcem pe partea cealaltă când începe să se ridice marginea. That’s it.

NOTĂ


- Eu pregătesc deobicei 2 farfurii întinse. Când se face o clătită o așez în farfurie și o acopăr cu cealaltă farfurie ca să rămână caldă până când sunt toate gata pentru a fi servite.

- Prima clătită nu iese niciodată ca lumea :D

- Personal recomand să pregătiți o cantitate de clătite pe care să o consumați atunci, pe loc. Fără a lăsa pe a doua zi. Sincer acum... cui îi plac clătitele reci. Le mănânci de nevoie, dar nu mai au nici un haz.



Bună și bine ai venit pe Chez Doinush!

Sunt entuziasmată de tot ceea ce înseamnă mâncare, prefer însă să folosesc alimente și ingrediente locale, de sezon și cât mai puțin procesate (atât cât permite secolul 21...). Sper să descoperi și tu o rețetă care să îți placă printre aventurile mele culinare!