Nasi Goreng

Nasi Goreng - adică orez prăjit, rețeta din Indonesia. Dar adaptată gusturilor europeene (mai puțin iute), dar și posibilităților de pe vechiul continent. Pentru că oricât am încerca noi, mâncare asiatică gătită de noi nu va avea niciodată 100% același gust ca la mama ei acasă.


Nasi Goreng este de fapt o reteta foarte simplă, chiar țărănească. Ea fiind înnăscută din nevoie în popoarele unde se mănâncă orez dimineața, la prânz și seara. La origine, este de fapt un mic dejun indonezian: legume prăjite cu orezul uscat, rămas de la cină și cu un ou deasupra. Și se pleacă la muncă.


Am făcut și noi în casa și inclusiv mama care este mai suspicioasă la tot ceea ce înseamnă feluri de mâncare a căror nume nu le poate pronunța... a apreciat ingeniozitatea orezului prăjit în tigaie cu niște legume și un ou ochi (ce e drept, ei i-am servit varianta fără sos de soia și ulei de susan). Acum, nu trebuie să vă duceți la magazin și să da-ți o mică avere pe ingrediente asiatice pe care le veți folosi decât de 2 ori pe an... Ce vreau eu să transmit este ideea că orezul prajit cu legume și un ou deasupra e foarte bun, ușor de facut și sănătos.


Voi puteți să înlocuiți legumele mele cu ce legume vă plac vouă. Puteți să adăugați creveți sau carne de pui, de vită, de porc, tofu.... ce vă place vouă. Ingredientele care dau cu adevărat o notă asiatică sunt sosul de soia, uleiul de susan, sucul de lime și coriandru proaspăt. Nu le aveți în casă? Nu e nici o problemă că nu suntem la MasterChef. Important e să vă placă vouă :)

INGREDIENTE PT 2 PERSOANE

- aprox 150g de orez

- aprox 300ml de apă

- sare & piper

- 2 cepe mici

- 2-3 cepe verzi

- 1 morcov mai mare

- 1 ardei

- ghimbir proaspăt

- 1 broccoli mai mic

- 2 ouă

- coriandru proaspăt (aprox 70g)

- 2 lime

- 2 linguri de ulei de susan

- 4-5 linguri de sos de soia (dark soy sauce)


Opțional: 1 linguriță de turmeric (pt culoare), creveți, orice fel de carne vreți, alte legume, pătrunjel în loc de coriandru...

PREPARARE


1) Spălăm orezul de 3 ori într-un castron, până când apa devine clară. După care îl lăsăm la înmuiat minim 15 minute (The longer the better. Basmati rice se lasă de exemplu la înmuiat peste noapte).


2) Punem orezul la fiert într-o oală (+vârf de sare), îl acoperim cu apă și îl lăsăm să fiarbă la flacără mică aprox 20 de minute. Începem să numărăm timpul din momentul în care începe să fiarbă apa. Nu amestecăm.


3) E gata atunci când toată apă este absorbită de către orez și încep să se formeze mici găurele între boabele de orez (semn că nu mai are apă). Se aplică aceeași regulă ca la paste, trebuie să fie al dente, fiert dar nu prea moale. Să îl simți totuși puțin la dinte.


4) Acoperim orezul cu un capac sau cu o folie de staniol și îl mai lăsăm încă 10-15 minute să stea la abur.


5) Întindem orezul pe o tavă și îl lăsăm la uscat minim 2 ore. De ce facem așa? Deoarece dorim să replicăm textura unui orez vechi de o zi. Dacă reușiți să vă organizați cu o zi înainte și să faceți orezul de seara... Puteți să îl lăsați în oală fără să îl mai întindeți pe tăvi. Și nu, textura nu va fi aceeși dacă veți folosi orez fiert proaspăt. I tried. În Asia unde se consumă mai des orez, sunt convisă că au întotdeauna undeva un castron cu niște orez mai vechi, așa cum avem noi o farfurie cu mămăligă care nu s-a mai mâncat. Orezul trebuie să fie răcit complet înainte să îl prăjim.


6) Pregătim legumele: dăn morcovul pe răzătoare, tocăm ceapa, tăiem ceapa verde, ardeiul, ghimbirul, tocăm coriandru.


7) Pregătim și broccoli. Îl puteți adăuga și crud, mie îmi place mai mult fiert la 2 min. Adică spălăm și tăiem broccoli în buchețele și îl adăugăm doar 2 minute în oala în care fierbe deja niște apă cu un vârf de sare. Transferăm broccoli într-o sită și lăsăm apa rece să curgă peste el. Așa își păstrează culoarea de verde intens. Ideal ar fi un castron cu cuburi de gheață. Așa procedează marii chefi. Noi ne descurcăm cum putem ;)


8) Într-un wok adăugăm 2 linguri de ulei de susan. Nu aveți, merge și ulei de floarea soarelui sau o combinație între cele două. Uleiul de susan dă o notă tipic asiatică, dar cel de calitate este și destul de scump.


9) Călim ceapa tocată, ceapă verde și morcovul ras. Urmează și ardeiul și broccoli. Eu cum am folosit o tigaie și nu un wok, am adăugat și un pic de apă la legume.


9) La sfârșit adăugăm și orezul și 2 linguri de sos de soia.


10) Ouăle le puteți prăji separat într-o altă tigaie. Sau le adăugați la orez și amestecați totul cu o spatulă și se fac ca niște zdrențe. That’s it.


11) Fiind un fel de mâncare asiatic, se servește cu coriandru proaspăt tocat și mult suc lime. Dacă vreți, mai puteți adăuga sos de soia.

NOTĂ - Atenție! Orezul este gluten-free în mod natural. Dar dacă este procesat într-o fabrică unde se procesează și grâu... atunci s-ar putea să conțină urme de gluten.


- De ce spălăm orezul? Pentru a înlătura excesul de amidon. Ce rezolvăm prin asta?

=> 1) se digeră mai ușor. De multe ori sentimentul acela de balonare vine și de la excesul de amidon din alimente. Dacă amidonul umflă clătitele ca să fie mai pufoase, fiți siguri că se continuă același proces chimic și în stomac.

=> 2) boabele nu se mai lipesc așa de rău una de alta.


- În mod ideal, această rețetă se prepară într-un wok. Eu nu am avut, așa că m-am descurcat cu o tigaie normală (ce e drept, mai mare).

- Dacă vreti ca orezul să aibă o culoare mai gălbuie, adăugați un vârf de turmeric. Nouă ne-a ieșit galben de la morcovi.


- Nu există o singură rețetă de nasi goreng. Una singură și adevarată. Fiind un fel de mâncare mai din popor, fiecare familie, sat, regiune și insulă are propria variantă (Indonezia are totuși peste 10.000 de insule). - Indonezienii mănâncă mult mai iute decât noi. În mod tradițional ar trebui să adaug și sambal oelek, o pastă de chili foarte iute. Neavând la îndemână, m-am abținut complet de la iute. Voi puteți adăuga chili proaspăt, tocat mărunt.


- În Indonezia se mai folosește și un fel de pastă din coji de creveți, terasi. Needless to say că la noi se găsește mai greu (sau deloc). De fapt, nu prea se găsește în toată Europa, va trebui să mergeți până în Indonesia pentru ea.


- Sosul de soia indonezian nu este chiar la fel cu cel thailandez sau cel chinez sau cel japonez. În mod ideal ar trebui să folosiți un sos de soia mai închis la culoare și mai puteți adăuga chiar o linguriță de zahăr. -Alte mirodenii mai greu de folosit, dar care se folosesc deobicei la această rețetă sunt galangal, lemongrass, piper alb și și și. Cred că ați prins ideea. Nu vom reuși niciodată să atingem gustul indonezian. Dar asta nu înseamnă că nu va ieși ceva bun din încercările noastre ;)


- Un articol foarte detaliat despre Nasi Goreng îl puteți găsi la The Guardian, apăsând aici.


Bună și bine ai venit pe Chez Doinush!

Sunt entuziasmată de tot ceea ce înseamnă mâncare, prefer însă să folosesc alimente și ingrediente locale, de sezon și cât mai puțin procesate (atât cât permite secolul 21...). Sper să descoperi și tu o rețetă care să îți placă printre aventurile mele culinare!